Dupa aproape 40 de ani de la intemeierea acestui asezamant monahal, in anul 1715 domnitorul Nicolae Mavrocordat a inchinat acest schit Patriarhiei din Alexandria, insa peste un an urmatorul domn al Moldovei - Mihail Racovita, anuleaza aceasta hotarire.

Mai apoi, in urma invaziilor in Moldova, tatarii au incendiat si au distrus biserica si cladirile aferente si au ruinat complet schitul. In urma acestor groaznice evenimente, maicile au fost nevoite sa paraseasca schitul.

Intre anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam impreuna cu citiva monahi impodobesc imprejurimile schitului cu gradini si livezi, repara chiliile si schitul, iar cu sprijinul si aportul financiar al boierului Lupu Hancu, acestia mai construiesc inca o biserica.

In aprilie 1944 o parte din calugarii manastirii Hancu au fost evacuati in manastirea Balaciu jud. Ialomita, dar cea mai mare parte din ei au fost arestati si dusi in sudul Romaniei la inchisoarea din orasul Braila.

In anul 1992, dupa o perioada de 43 de ani in care a fost inchisa, Manastirea Hincu isi reincepe activitatea.

La 10 septembrie 1992 Clopotul Credintei i-a adunat pe pe adevaratii crestini, care au format obstea monahala a Manastirii Hancu.
Pe teritoriul manastirei, sunt o multime de gradini cu flori. Aici domneste linistea! Interiorul bisericii este si el foarte frumos. Se aud multe povestiri, in care oamenii veniti aici se eliberau de duhul rau. Ei scoteau diferite sunete, iar unii aveau un comportament neobisnuit.
Tot aici este si un izvor cu apa sfinta, care se revarsa intu-un bazin, probabil in care intra oamenii pentru a se spala cu apa din acest izvor.

Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii, maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareţă a mănăstirii cu titlul de egumenă.